Apocalypto

Mel Gibson ne arata din nou ca nu se rusineaza in abordarea unor teme ample si - de ce nu - foarte importante (pentru unii), istorice: (a facut-o cu Patimile, iar acum cu civilizatia Maya). Nu-i nimic rau in asta, dar.. macar sa incerce sa le trateze in aceeasi masura, echivaland cinematorgrafic insemnatatea lor (simbolica, de ex.). Mel Gibson dovedeste ca nu se-ncurca (sau nu pierde timpul) cu nimicuri. Si daca pune pe panza, pune filme care sa starneasca - daca nu controverse - macar dezbateri aprinse.

[contine spoilere]

Incapatanarea lui (pentru ca despre asta este vorba la Mel Gibson) de a refuza tiparul hollywoodian se materializeaza de data asta prin distributia integral no-name si dialectul limbii mayase. Aspecte care au contribuit la redarea atmosferei, sau, mai indulgent spus - veridicitatii in film. Portretizeaza fiul-sotul mayas intr-un decor minutios realizat (s-a filmat in Mexic, daca nu ma insel) si prezinta cateva din obiceiurile civilizatiei tribale; eroul se confrunta si se framanta cu cele vazute in timpul vanatorii desfasurate intr-una din zile; in mod evident, temerile sale ies la lumina junglei concretizate in razboinicii care vin sa le pradeze "satul", sa dea foc colibelor, sa le omoare familiile si sa-i ia pe ei, barbatii, ca prizonieri. De aici si intriga.

Tratati ca niste sclavi, prizonierii sunt purtati pana la templul de sacrficii, unde, in cateva secunde li se smulge inima - care urmeaza sa fie prajita in mainile unui preot delirant si dedicata zeilor, iar corpul decapitat urmeaza si el rostogolirii capului pe niste scari - Mel Gibson simpatizeaza atrocitatile. Intre timp un calau, sa-i zic asa, gesticuleaza si se plange de seceta si lipsa recoltei.

Jaguar Paw - personajul principal - hotaraste pe nicovala de sacrificiu ca el "nu poate sa moara acum", si norocul lui, are dreptate, pentru ca zeii - induplecati de sacrificiile aduse lor - acopera soarele, dupa care il descopera - iar tribul, extaziat de cele vazute, incepe sa danseze urland de bucurie.

Cam de pe la jumatate, filmul incepe sa piarda din substanta - se intampla ca Laba de Jaguar (devenit vanat din vanator) alearga pe nerasuflate, urmarit de cativa razboinici condusi de liderul lor care vrea cu orice pret sa razbune moartea fiului sau. Jaguar Paw (care poarta in sinapse ecoul predicii tatalui sau: "sa nu-ti fie frica!") scapa, pe rand de mayasii necrutatori si ajunge exact la timp pentru a-si salva familia.

Daca lipsesc efectele speciale, pai trebuia sa avem cateva scene trase de cozi. Pantera care-l alearga pe Jaguar, filmat au relanti nu mi s-a parut prea exagerata, in schimb saritura a la Baywatch in cascada mult prea inalta, sau mayasul care ridica arcul, se uita incruntat in sus si da drumul la o sageata care se infige - culmea - in ceafa unuia care alerga in opturi la mai bine de 100 de metri distanta.. sunt exact pentru c-asa e-n filme.

Simpatica si Samara care le povesteste razboinicilor nedumeriti de eclipsa de la zei..

[gata cu spoilerele]

Una peste alta, Gibson ne-a regizat un film bun, lung, sa ne familiarizeze cu civilizatia mayasa in punctul sau de declin, a construit bine detaliile, a impresionat prin autenticitate - si ma refer aici (nu numai) la atentia acordata machiajului, fapt ptr care filmul a primit o nominalizare (bine meritata) din patea Academiei de Film - si daca nu s-a fructificat strategia simbolica, macar ne-a oferit peisaje, culoare (mult verde) [amintesc mereu de culoare pentru ca lucrez in domeniu - iar oricare iesire din cenusiul urban e binevenita], personaje - putem spune complexe in "primitivitatea" lor + un film dinamic care nu plictiseste; un film foarte bun pentru cinefilul mai putin pretentios; are, intr-adevar lacune stilistice dar rezultatul scuza ezitarile.

Un film de vazut, nu o pierdere de timp, macar o poveste care sa starneasca completarea tezaurului cultural al fiecaruia cu notioni de civilizatie mayasa. Un film violent, se poate spune, nu dezgustator, dar plin de sange; mai mult mi-au placut indivizii pictati, cu fel de fel de pierce-uri cu oase si lemne, modele in relief in piele, mastile si multe altele, care, cu ingaduinta unora, tin de domeniul artei. Ma repet, in a doua jumatate filmul e mai slabut, in opinia mea, dar merita oricum.