Breach

De filme cu si despre FBI s-au plictisit aproape toti. Totusi, se-ntampla sa dam si peste cateva scenarii mai reusite. Subiect improspatat de Scorsese in The Departed, culisele federale raman (re)surse inca bune de exploatat pe panza. Breach e scris dupa un fapt real. Banuit de spionaj, prins si condamnat in cele din urma, Hanssen este jucat de Chris Cooper si dejucat de Ryan Phillippe, adjuvantul lui - sau, mai simplu - clerk. Ecranizarea, fidela in mare masura cazului real, detaliaza cateva din punctele terminus ale "carierei" de "mole" a lui Hanssen, care s-a dovedit un om desavarsit, sau cel putin aspirant, disimuland tacticos si divulgand secrete de insemnatate ale agentiei catre rusi.

Filmul incepe cu o secventa dintr-un comunicat de presa in care se mentioneaza arestul suspectului de spionaj, secventa cat se poate de inspirata pentru a nuanta impactul realitate - film, dupa care, in ritm potrivit, scenariul il urmareste pe Hanssen pana in... lift.

Cazul a fost mediatizat la scara larga, ca atare filmul nu are cum sa impresioneze in deznodamant, insa este regizat impecabil (in opinia mea) - din punctul de vedere al intrigii - incat nu devine nici plictisitor, nici lipsit de suspans, nici previzibil. Axat pe un dublu plan, unul - portretizarea lui Hanssen si in plan secund - operatiunea Biroului de a-l prinde sub mai multe capete de acuzare.

Chris Cooper este deja un actor binecunoscut, a jucat, printre altele, in: Syriana, Jarhead, Capote (filme bune pe care le recomand) - dar a dovedit aici un rol principal plin de acuratete si este probabil substanta estetica a intregului film. Un catolic convins (tema credintei este subliniata in varii puncte in film), familist, schiteaza in cele din urma un act de prietenie cu (familia) O'Neill. Relatia boss - adjuvant este bine conturata, in timp ce Ryan Phillippe face un rol foarte bun - agentul in devenire, sceptic, inteligent, atent.

Billy Ray a mai regizat un alt film bun, Shattered Glass, din 2003, cu Hayden Christensen, insa aici, in Breach, mi s-a parut ca a caligrafiat mai bine personajele. Oricum, ambele filme raman in atentia publicului. Laura Linney s-a descurcat bine, s-a potrivit cu rolul de agent special (nu stiu exact ce "grad" avea).

Eh, sunt multe date tehnice (repere critice si etc.), important este ca filmul e de vazut, si din cate am auzit, are sanse la Academie (adica la Oscar). Personal, mi-a placut destul de mult, dialoguri bune, oameni de caracter, si un storyline mai mult decat interesant. Coloana sonora completeaza cu brio atmosfera - si atmosfera in sine, parca apasa rece (e filmat prin sticla albastra, daca nu ma insel), grav.